Iertare…

Dincolo de vointa noastra, apar lucruri pentru care nu putem gasi iertare… Ce e de facut atunci?! Poate o pauza indelungata care sa ne ajute sa vedem sau, mai bine zis, sa revedem ceea ce a stat la baza actiunilor noastre anterioare… Neiertand lucrurile, oare putem inainta?! Neiertandu-ne putem iesi victoriosi?! Vom vedea…

Incapatanare…

Oare de ce suntem fiinte incapatanate?! Incapatanare- atribut specific copilului rasfatat care se regaseste din ce in ce mai mult printre noi, cei numiti adulti… Cand am inceput sa scriu despre incapatanare, m-am gandit, mai intai,  la aspectul negativ al acesteia, pentru ca apoi sa imi dau seama ca incapatanarea detine si un aspect cu totul pozitiv. Ea este cea care ne poate duce catre culmile succesului, datorita ei avem sorti de izbanda… Totusi, paradoxal, ea este cea care ne poate strivi… Sa o acceptam sau sa o neutralizam?! Inca meditez…

Victory

” He conquers who endures. ” – Persius

 

Les fleurs du silence

Les fleurs du silence- Nathalie Rheims ofera cititorului o noua perspectiva asupra esentei literare…  Subiectul, cu totul iesit din comun, este cel al mortii… Si precum misterul mortii, fiecare pagina impune lectorului un taram greu de ghicit… Nu stii cine sunt personajele, nu stii tipul relatiilor existente intre ele, nu stii daca moartea a avut loc sau va aparea intr-un viitor cantarit in ore…  Singurul element sigur este complexitatea incertitudinii relatiilor umane… Incertitudinea domneste aceast univers literar, conferindu-i autenticitatea si infinitul necesar al existentei…

Primitivi…

Pe aceasta lume sunt oameni si oamenii… Unii mai inteligenti, altii mai putin… Unii simt subtilitatile raspunsurilor, altii raman la stadiul primitiv de bruta… Unii isi dau seama ca in spatele cuvintelor auzite rezida un refuz total, altii continua in propria prostie, facand din ce in ce mai multe invitatii… Ce trebuie sa spui pentru a te face inteles ca nu vrei sa ii ai aproape de tine?! Sa le spui direct sa nu ii placi?! Sa ii brutalizezi prin cuvinte?! Oare asa inteleg cei primitivi?! Penibil ca in secolul al XXI-lea, persoane care se cred superioare nu-si dau seama de refuzul celorlalti de a-i avea langa ei… Tocmai aceea pseudo-superioritate fertila in aroganta si ingamfare i-a facut sa se piarda pe sine insisi si pe cei din jurul lor… Atentie sa nu te afli printre ei!

Lovitura explicata…

Poate fi explicata o lovitura?!  Se pare ca da… Maine vom afla… Totusi, daca imaginile filmuletului cu lovitura aplicata de dl Basescu unui copil pus pe sotii sunt adevarate, atunci ar trebui sa ne punem anumite intrebari despre cine suntem, ce avem, ce dorim sa avem si, mai important decat atat, ce vrem sa fim… M-a surprins ca, in atatia ani, aceste imagini nu au fost facute publice… Totusi, gandindu-ma mai bine, imi dau seama ca,  pentru cei care se opun actualului presedinte,  acestea sunt precum painea calda… Raspunsuri de tipul: a jignit femeia, a glumit,a injurat nu pot explica o astfel de atitudine a unui barbat adult care reprezinta o tara care se vrea europeana cu tot ceea ce acest atribut implica… Rabdare… Sa auzim cu totii explicatia… Deci maine care va deveni azi ne va oferi ceea ce am auzit ieri…

Gaudeamus…

Gaudeamus igitur (iuvenes dum sumus) – Therefore, let us rejoice. (while we are young)

Si ce poate fi mai placut pentru creieras ca lectura ?! … In aceasta saptamana, ca in fiecare an, putem sa ne delectam cu lumea minunata a cartilor… O lume plina de mister si fantezie care ne ajuta sa ne regasim si sa vedem cu ochi noi si plini de adevar realitatea in care traim… Sa profitam de aceasta saptamana plina de cuvinte potrivite…

Days…

” In just two days, tomorrow will be yesterday. “

Franturi din trecut…

Astazi, dupa minunatele alegeri din 22 noiembrie 2009, am inceput sa discut cu mama mea despre trecutul comunist pe care eu nu am ajuns sa il cunosc pe propria piele… De la ce a pornit?! De la discutiile premergatoare alegerilor in care se analiza vestimentatia lui Iliescu( are sapca, are caciula, este secretar de partid, este comisar…) si mirarea mamei mele despre subiectul acestora care scapa tineretului din ziua de astazi( oricata istorie inveti, tot nu poti sa simti substratul unei epoci daca nu ai ajuns sa o traiesti in totalitatea sa)… Dupa 20 de ani de la revolutie, romanii uita sa traiasca, preferand sa zaca intr-un trecut sumbru de la care ar fi trebuit sa invete si pe care ar fi trebuit sa il inmagazineze in memorie, nu sa il lase sa zburde mai voios ca niciodata in viata actuala… Probabil ca “melancolia” comunista traieste zi de zi in fiecare dintre noi din cauza acestor discutii eterne despre ce a fost… Cand incepi sa te axezi pe trecut, lasi in eter prezentul si uiti viitorul… Mama, care uneori incepe sa povesteasca despre marile prostii ale comunismului care au atins-o intr-o oarecare masura, ramane socata de aceasta predispozitie a romanului de a isi intoarce privirea spre trecut… In aceasta seara si-a amintit de distractiile cu caracter obligatoriu pe care le primea, de lectiile impotriva avortului sustinute de doctorii mai mult sau mai putin plictisiti, de fuga din sanul manifestatiilor cu flori artificiale,  de cartofii si morcovii scosi de elevii romani care trebuiau de mici sa munceasca pentru noi toti… La refuzul ei de a fi membru de partid si la ura pe care o simtea fata de acest regim dictatorial care o sufoca din ce in ce mai mult prin intermediul unor comedii umane… Totusi, o femeie care si-a petrecut mare parte din viata inainte de ‘89 isi da seama ca nu vom avea un viitor adevarat atata timp cat nu intelegem ce reprezinta trecutul( pe axa timpului si a istoriei)…

Perfectiune…

De ce oare sunt persoane care considera ca au atins perfectiunea?! De ce acestea se vad ca unicul adevar al acestei lumi?! Pacat ca timpul si, implicit, viata le demonstreaza ca realitatea pe care si-au cladit-o este una falsa… Persoanele respective sunt handicapate din punct de vedere al perceptiei si vad doar ceea ce poftesc… Ele uita sa vada adevarul timpului si al existentei cotidiene… Trec cu vederea rapid greselile grave pe care le infaptuiesc si le scot in evidenta pe cele mai putin grave ale altora… Doar sunt perfecte…Si isi permit sa tina discursuri despre morala, despre sofat, despre prietenie, despre loialitate, despre tot ceea ce le lipseste… Perfectiunea pe care doresc sa o afiseze nu face altceva decat sa le arate mediocritatea si impotenta de a face cu adevarat ceva…